Pentru ca soarele nu a rasarit inca pe strada mea, astept....sa rasara sau sa vina ploaia. Cum ploaia nu va putea sa ma ude foarte tare incat sa ma schimb si sa ies cu alta fata in lume, astept sa vina furtuna care sa darame tot pentru a fi astfel nevoita sa o iau de la capat.
Mi-am spus in nenumarate randuri ca nu este OK, normal, firesc, etic, moral si etc. sa am o atitudine negativa dar nu mai pot sa ma prefac ca imi e bine cand nu imi este. Nu ma pot abtine sa nu ma intreb....Ce este mai rau? Sa iti plangi de mila sau sa te prefaci ca iti este bine?
Pana cand ma voi decide ce atitudine sa abopt in privinta problemei mele o sa imi iau papucii de drum lung si o sa pornesc in viatza...
